Paul OAKENFOLD@LIVE-Bucharest 15 december 2006
Sfarsitul anului 2006…. Chiar iniante de Craciun,hmmm…. Cautam un motiv bun sa mai vad Bucurestiul o data! 
Si iata,suntem in imbulzeala din buricul targului de pe Magheru. Jonglam de pe o banda pe alta,un pic asha pe contrasens si totusi…Ai de facut ceva nebunii la volan ca sa speri ca vei reusi sa-I sochezi catusi de putin pe soferii capitalei… Aici totul se masoara in claxoane si in cat de (in)sensibil poti fi la auzul acestora,sau ma rog daca masina permite,la cat de bine esti izolat fonic fata de exterior…
E aproape 22:30. Masina a ramas in Titan,si noi vom lua fain-frumos 335 spre Arcul de Triumf. Il prindem cumva,si cu putina rabdare,ajungem la destinatie. Vazusem de multe ori venind dinspre Baneasa intrarea in Complexul Romexpo,totdeauna imi atrasesera privirile portile largi deschise si cupola uriasa din spate. Acum nu vad decat aceleasi porti,dar inchise,nici tipenie de om,macar un afis scris cu marker-ul Prostilor,spre Paul Oakenfold stanga imprejur” . Opreste un taxi langa noi,mai coboara cativa pretendenti la statutul de clubberi intr-un pavilion,si pornim in cautarea intrarii. La Cazino Royal,un distins domn probabil din aceasi institutie,putin zgribulit de firgul de afara,deja spune aceasi poezie: “ Mergeti la concert? Imediat pe dreapta,singura intrare Cu placere”
Un joc de lumina de la 2 lasere,arata calea. Control la usa,bratari la maini, si aste nu de aur,ci de hartie;suntem “insemnati”,care pe care…. Pavilionul 23-25 e un loc destul de mic,dar pare cu bun gust amenajat. Studiez putin iluminarea,si ochii patineaza spre scena din fata. Spre bucuria mea,nu vad nici un soi de tarc al DJ-ului, imprejmuit cu bodyguarzi la fiecare metru;te poti apropia linistit pana la nici 2 metrii de scena. Am onoarea sa il pozez pe D.J. Chriss,rezidentul Crystal Glam Club,imediat ce am permisiunea sa urc pe scena. Nu e nimeni sa imi spuna “ Bine mai baiete,du-te si fa poze,da’ vezi ce faci sa cobori repede,nu te plimbi pe sus incoace si incolo de-an pururea” Deja ma simt in largul meu: sunetul e pe masura,apar panze de laser,incaperea se umple si…e timpul pentru warm-up surpriza de la Godskitchen,organizatorul evenimentului: Dj Angel
Este cel pe umerii caruia cade incordarea publicului. Toti se intreaba “ la cat intra Oakenfold?”si nimeni nu primeste raspuns... Lumea se imbulzeste in fatza,ce se poate face oare sa se respire mai bine in primele randuri?! Tot Angel vine cu ideea brilianta,o “insomnie” de la Faithless si toata sala e in delir….
Ei si se apropie ora 02! Au trecut si spectacolele cu flacari,serpi si alte lighioane,pana si frumoasele fete de la Camel parca nu mai danseaza asa cu foc. E timpul pentru o schimbare! Si cine o poate produce?! Cine altul decat al 9-lea DJ de pe topurile internationale. Legenda britanica,omul care a dat nastere paradisului trance numit astazi Ibitza Iland,apare deloc timid din spate. Saluta publicului si ..desface o bere,ca doar e bun obiceiul romanilor. Invitatii din zona VIP porfita de ocazie si inalta la randul lor berile in aer. Oakenfold primeste nesperat de bine ideea,chiar se apleaca spre ei si ciocnesc sticlele zgomotos. Cativa mai ametiti parca l-au atins pe D-zeu…
Si iata,suntem in imbulzeala din buricul targului de pe Magheru. Jonglam de pe o banda pe alta,un pic asha pe contrasens si totusi…Ai de facut ceva nebunii la volan ca sa speri ca vei reusi sa-I sochezi catusi de putin pe soferii capitalei… Aici totul se masoara in claxoane si in cat de (in)sensibil poti fi la auzul acestora,sau ma rog daca masina permite,la cat de bine esti izolat fonic fata de exterior…E aproape 22:30. Masina a ramas in Titan,si noi vom lua fain-frumos 335 spre Arcul de Triumf. Il prindem cumva,si cu putina rabdare,ajungem la destinatie. Vazusem de multe ori venind dinspre Baneasa intrarea in Complexul Romexpo,totdeauna imi atrasesera privirile portile largi deschise si cupola uriasa din spate. Acum nu vad decat aceleasi porti,dar inchise,nici tipenie de om,macar un afis scris cu marker-ul Prostilor,spre Paul Oakenfold stanga imprejur” . Opreste un taxi langa noi,mai coboara cativa pretendenti la statutul de clubberi intr-un pavilion,si pornim in cautarea intrarii. La Cazino Royal,un distins domn probabil din aceasi institutie,putin zgribulit de firgul de afara,deja spune aceasi poezie: “ Mergeti la concert? Imediat pe dreapta,singura intrare Cu placere”
Un joc de lumina de la 2 lasere,arata calea. Control la usa,bratari la maini, si aste nu de aur,ci de hartie;suntem “insemnati”,care pe care…. Pavilionul 23-25 e un loc destul de mic,dar pare cu bun gust amenajat. Studiez putin iluminarea,si ochii patineaza spre scena din fata. Spre bucuria mea,nu vad nici un soi de tarc al DJ-ului, imprejmuit cu bodyguarzi la fiecare metru;te poti apropia linistit pana la nici 2 metrii de scena. Am onoarea sa il pozez pe D.J. Chriss,rezidentul Crystal Glam Club,imediat ce am permisiunea sa urc pe scena. Nu e nimeni sa imi spuna “ Bine mai baiete,du-te si fa poze,da’ vezi ce faci sa cobori repede,nu te plimbi pe sus incoace si incolo de-an pururea” Deja ma simt in largul meu: sunetul e pe masura,apar panze de laser,incaperea se umple si…e timpul pentru warm-up surpriza de la Godskitchen,organizatorul evenimentului: Dj Angel
Este cel pe umerii caruia cade incordarea publicului. Toti se intreaba “ la cat intra Oakenfold?”si nimeni nu primeste raspuns... Lumea se imbulzeste in fatza,ce se poate face oare sa se respire mai bine in primele randuri?! Tot Angel vine cu ideea brilianta,o “insomnie” de la Faithless si toata sala e in delir….
Ei si se apropie ora 02! Au trecut si spectacolele cu flacari,serpi si alte lighioane,pana si frumoasele fete de la Camel parca nu mai danseaza asa cu foc. E timpul pentru o schimbare! Si cine o poate produce?! Cine altul decat al 9-lea DJ de pe topurile internationale. Legenda britanica,omul care a dat nastere paradisului trance numit astazi Ibitza Iland,apare deloc timid din spate. Saluta publicului si ..desface o bere,ca doar e bun obiceiul romanilor. Invitatii din zona VIP porfita de ocazie si inalta la randul lor berile in aer. Oakenfold primeste nesperat de bine ideea,chiar se apleaca spre ei si ciocnesc sticlele zgomotos. Cativa mai ametiti parca l-au atins pe D-zeu…Ma uit la omul din fata mea.Il pozez din profil si din fatza in limita bunului simt. Are ceva britanic incontestabil in el… Imi place. Cand nu zambeste,te sperie. Cand se uita la public,si vede aclamatiile si furorile dominante,capata chiar un aspect placut. Intotdeauna am admirat un om sigur pe ceea ce face. Oakenfold? El pune muzica in stilul lui,una care place la nebunie celor adunati sa-l venereze! S-a bazat si se bazeaza inca pe treaba asta si bine face. Poate dorinta de a fi printre cei mai buni,l-a facut in 98’ pentru doi ani lider mondial,in topul celor mai apreciati DJ… Vorbim de lucruri sfinte…
Astazi,cand anii de mixat soul sunt de mult istoprie,avem printre noi un martor ocular al schimbarii. O schimbare surpinsa in mai bine de 25 de ani la platane si viniluri,incepand de la oameni pana la.stilul muzicii existente. Astazi pe topul DJList,in dreptul lui Oakenfold sta scris Genre:Trance. Si asta nu se va schimba curand,e clar!
Personal,lui Oakenfold,nu i-am apreciat neaparat creatiile proprii,m-am bucurat insa din plin de setul din noaptea de 15! Poate e si ceva subiectiv la mijloc;faptul ca ai o legenda in fatza,te face usor sa exagerezi! Si totusi,n-am sarit ca cei din fatza,am facut fotografii,asta nu m-a impiedicat insa deloc sa simt muzica la randul meu. Nici n-am intrat in transa ca altii,dar a fost de ajuns sa constat cu bucurie ca pe scena de sus nu pot face nici o fotografie cu expunere mai lunga,totul vibra la fiecare BEAT!
Astazi,cand anii de mixat soul sunt de mult istoprie,avem printre noi un martor ocular al schimbarii. O schimbare surpinsa in mai bine de 25 de ani la platane si viniluri,incepand de la oameni pana la.stilul muzicii existente. Astazi pe topul DJList,in dreptul lui Oakenfold sta scris Genre:Trance. Si asta nu se va schimba curand,e clar!
Personal,lui Oakenfold,nu i-am apreciat neaparat creatiile proprii,m-am bucurat insa din plin de setul din noaptea de 15! Poate e si ceva subiectiv la mijloc;faptul ca ai o legenda in fatza,te face usor sa exagerezi! Si totusi,n-am sarit ca cei din fatza,am facut fotografii,asta nu m-a impiedicat insa deloc sa simt muzica la randul meu. Nici n-am intrat in transa ca altii,dar a fost de ajuns sa constat cu bucurie ca pe scena de sus nu pot face nici o fotografie cu expunere mai lunga,totul vibra la fiecare BEAT!Daca chiar m-am suparat pe ceva a fost oboseala,care m-a infrant in jur de ora 04:30 cand am dat dealtfel startul de plecare. In taxi,soferul chair avea chef de vorba… Ne urmarea pe toti un fel de bazait,un stup de bondari chiar… “Cand credeam ca m-am obijnuit…iara sa vezi ca nu ne da pace 2 zile zumzetul asta!” Si am continuat sa urlam unu la altul,apoi doar sa vorbim sufficient de tare la intrarea in bloc,si apoi a doua zi la Hollywood Multiplex pur si simplu sa nu vorbim !!! Asta ca sa nu atragem atentia…. Nu de alta,dar puteam fi usor interpretati ca tarani,nu pacienti cu auzul distorsionat undeva la 120-130 de impulsuri pe minut………….
Mai multe fotografii,intreaga galerie o gasiti pe anyplace.ro ,chiar AICI
Vizionare placuta si nu uitati de micul montaj video ! Just duble-click ;))
Mai multe fotografii,intreaga galerie o gasiti pe anyplace.ro ,chiar AICI
Vizionare placuta si nu uitati de micul montaj video ! Just duble-click ;))
posted by Despinoiu Eduard at 2:12 PM
1 comments
